Ahh....Iubirea ce alt ceva asteapta un om de la viata? Iubesc ,dar aceasta nu-mi da aripi sa zbor,

miercuri, 28 decembrie 2011

Dimineata...

E dimineata. sunt inca cu gindurile la visul de aseara, dar tot odata stau si imi beau cafeaua. Accum ma simt tulburata, as vrea sa sun pe cineva dar nustiu pe cine. Nu pot spune ce simt nici ce gindesc, sunt intr-o dimineata prea tensionata. Imi aduc aminte ca pe la ora aceasta imi beeam cafeaua la scoala inconjurata de prieteni, colegi. Intr-un fel mii dor de ei, chiar si de scoala chiar daca nu a trecut prea mult timp de cind suntem in vacanta. Pentru a imi ridica dispozitia ascult unele piese care tot timpu ma face sa zimbesc. Fredonind cite o piesa scriu ceva. E ceva cam banal sa scriu un text cam fara sens, dar o fac. 

marți, 27 decembrie 2011


Iarna......


Astazi e o zi obisnuita.  E 27 decembrie o zi de iarna dar din pacate timpul de afara nu e cel care ar trebuie. Astept sa ninga, ca fulgii mici sa cada incet...
De parca as fi un copil care ar vrea sa se dea cu sania, astept orice sarbatoare cu aceasi ochi uitinduma la bradul de Craciun.
Sunt inca un copil care asteapta o minune de Craciun, asteptind pe Mos Craciun( stiind ca nu exista dar cu o speranta copilareasca astept). Iarna fiind anotimpul in care orice matur asteapta cadouri si ii fac pe cei mici sa creada ca mai exista Mos Craciun.
De fiecare data imi aduc aminte de cind eram mai mica asteptind cu nerabdare ziua de 1 ianuarie ora 00:00
atunci nu observam ca tata lipseste , si cind il vedeam nu intrebam unde a fost ,ci ce mi-a adus in noapea aceea Mosul. toti incepeau a ride spunindumi ca sunt un copil fericit. Atunci nu intelegeam la ce se refera ei, si in fiecare an devenind deja mai mare intelegeam de ce tata lipseste, cine pune cadourile sub brard fara ca sa il vad.
Cu siguranta sunt inca un copil, asteptind cu nerabdare sarbatorile, dar deja nu le astept pentru cadouri si inca o sansa sa il vad pe mosul, pentru a fi in sinul familiei cu cei apropiati pentru a ma bucura de clipele petrecute impreuna.

" Aud vibrind vocea ta in toate zgomotele lumii" (Paul Eluard)

Ahh....Iubire ce alt ceva asteapta un om de la viata?
Iubesc ,dar aceasta nu-mi da aripi sa zbor, imi provoaca doar nopti nedormite, lacrimi care ustura si ginduri de tipul: Nu o sa mai iubesc niciodata ,voi face tot posibilu sa simta ce pierde etc. Doar in vise pot zimbi si pot sa fiu fericita, doar in vise suntem impreuna. Ma alin doar cu o piesa care imi place la nebunie '' Lara Fabian -Je T`aime" aceasta piesa imi da o speranta in acelasi timp o ruineaza. Citeodata vreau sa urlu in gura mare ca iubesc ,dar stiu ca asta nu va schimba nimic. Apare si monologuri de tipul : Si de ce Doamne el ? Nu e cel care ma merita, sigur nu merita dragostea mea. De ce s-a inventat aceste sentiment care la urma urmei nu aduce nimic doar niste clipe care vrei sa le uiti pentru a incepe o noua viata de la capat. Dar zarindul inca o data pe holul scolii iti aduci aminte de zilele fericite pline de zimbete si de noptile care lacrimile te inundau.
El nu merita ca cineva sa sufere din cauza lui . Iubirea este un sentiment sacru de care fiecare ar vrea sa aiba parte dar nu fiecare se gindeste la ce aduce ea.
Mintea spune sa-l uit si sa imi vad de viata mea ,iar inima plinge din urma lui, ea nu poate sa-l uite ,nu vrea sa-l uite.
Iubirea! Este aripa daruita de Dumnezeu sufletului pentru a urca la EL.