"Un om dedat singuratatii nu este nici mai bun, nici mai rau ca ceilalti, este pur si simplu un om singur''(G.Vieru)

Singuratatea te face sa te simti altfel dar nu e asa. Si cind esti singur iti apartine doar gindul. Gindul, este pur si simplu o mostenire. In timp ce esti singur gindurile au puterea sa te doboare. Te urmaresc chiar si in secunda uitarii. E ceva bizar,dar nu poti scapa de ele, cit de mult nu ai rivni.

Stii am sesizat ca gindul il controlam noi, ii suntem stapini, dar nu asculta de noi, parca ar fi o armata infinita de reflectii care ne doboara. Suntem invinsi in timp ce simtim  ca suntem singuri. Parca ne pierdem mintile, suntem coplesiti de niste ginduri pagine si necontrolabile. Nu putem sa facem nimic si ne impacam cu ca rasuflarea noastra se pierde prin nesfirsitul gindurilorr. Intr-un final incetam  sa mai luptam cu el, si ne dam batuti!
Singuratatea ne aduce aceste consencinte, poate nu suntem singuri, avem prieteni, persoane cu care putem comunica doar ca sufletul nostru nu simte aceasta, nu are parte de alinare. Nu esti diferit, doar este o aparenta care ne face sa credem in asta si devenim dependenti de singuratate, de linistea care ne ofera acest sentiment.