"Timpul mort si-ntinde trupul si devine vecinicie." (M.Eminescu)

Aceasta personificare are un inteles profund, caci timpul e mort doar atunci cind e trecut, doar atunci el isi stationeaza amintirea lui in cerebel pe o vesnicie. Uneori acest timp isi da de stire, tu dorind sa-l alungi, dar nu ai putere si atunci el iti inhiba puterea gindului si devii dependent de o amarita secunda ce-ti striveste oricare sentiment de fericire. Acea secunda te doaboara, vreai s-o stergi din mintea ta dar nu ai acel burete ce iti sterge intr-o clipa praful spulberat de trecut si se face remarcat peste un timp.
Si la ce sa te astepti ca consecinta? la nimic bun, la o isterica si lacrimi. La o abatere de la viata si de la dorinta de a mai trai, caci atunci nu traiesti ci doar supravetuiesti, caci  chinul acelei amintiri iti rumega puterea de a gindi, deciziile le iai de parca ai fi orb si nu vezi ce ti se intimpla. Devenind nimic mai mult decit un om ce nu are viitor si care nu-si poate invinge propriele temeri. Teama de a mai trai si ai  face pe ceilalti sa sufere din cauza ta, te face sa iai o decizie care stii ca ii va durea pentru un timp dar nu-ti vei pata personalitatea si vei ramine o amintire...

For you :***

Costel Gherciu 
E un baiat destul de inalt, cu forma fetei bine structurata, ochii caprui care vad frumosul, si este incintat de frumusetea femenina, de structurile fetelor, de fetele lor gingase si ochii mari. Ii place viteza, sa se avinte in necunoscut si sa capteze infinitul cu o privire.  Are visuri marete care cu siguranta le va face proiectia in realitate. Umorul ii poate fi inteles doar de unii... si aceea sunt doar persoanele ce stiu sa inteleaga gluma si care au puterea de sta minute in sir sa zimbeasca. Visul lui de a fi primar nu va ramine o fraza cei aminteste de evenimente frumoase, placute din viata ci si viitorul care i-a fost prescri de Dumnezeu. 
Si totusi e o personalitate, nu fiecare poate sa isi spuna gindurile si sa nu se teama sa se justifice, caci ii viata lui si si-o pune in valoare cum vrea el. 
 Are o viata extrem de tulburata, caci sa ajungi la anii lui si sa poti, si sa vreai sa ai un viitor bun deja inseamna ca traiesti.

,, Dialogul" mamei cu fintina.

E o iarna plina de ger in suflet. E inghetat jumatate de ficat, de stomac, doar inima ii bate-n continuu. Caci mama isi iubeste copii care-i da putere de a dezgheta sufletul. Fintina, maica ce o asculta mereu si o sfatuieste, te asezi linga ea, te razemi de ea si ... stii? te asculta! fii sigur. Cu un sunet al apei din ea ii da semn ca o intelege si de parca iar spune: Nu plinge dragul mamei... Femeia se simte asemenea unei frunze, deja cazute, ruginii si strivite de un bolovan. Acesta ii este sentimentul... 

Orice bocet, o face mai puternica caci Maica i-a spus sa fie tare, fiindca gerul va-nceta odata cu venirea primaverii si va fi libera, si verde dinou. Sufletul ii va-nflori iar lacrimile vor avea sunetul ca clinchetele clopoteilor si iarasi soarele o va-ncalzi dindui putere.

,, a tacea... in limba ta"

Tacerea, o arata nedefinita, dar inteleasa de toti. Linistea iti ofera puterea de a te simti in siguranta, si fara teama ca vei fi tradat de ea. Taci, privind la stele si taci ca vezi frumosul, taci in limba ta cind tie bine, sau cind nu ai cuvintele potrivite de a spune ceva. Audiezi tacerea vintului, un zgomot de natura. caci natura tace intr-o limba a ei nestiuta de oameni dar intelegi prin vint si furtuna ca e inversunata, sau prin bolta senina, luminata de un soare blind ca ii e bine.
Omul fiind cea mai nepriceputa fiinta pe Pamint in tacere si amintire. In limba ta poti fi inteles printr-o privire, atingere si printr-o lacrima varsata cu puritate si sinceritate. 
Nu poti fi singur in liniste, caci gindul nu te paraseste, iti da putere de a te intelege pe tine insuti.
Taci privind-o pe mama, te stringe la pieptul ei in tacere, dar de cum ti-ar spune: ca te iubeste. Taci cind esti trist, caci tacerea te linisteste.
In limba ta poti tace si vei fi inteles.

''Locurile copilariei sint repere, model universale pentru intelegerea lumii".

Fiecare copil vine cu mesajul ca Dumnezeu nu este descurajat de om, caci copilul este un exemplu pentru cei maturi, fiindca doar el poate purta atita sinceritate in priviri, pe cind ochii nostri sint tulburi de minciuni si dezamagiri in oameni. Copilul poate iubi enorm, cu sinceritate si fara vrio teama de a fi respins. Doar in el poti avea incredere si doar el nu te va trada. El, micutul, care nu stie ce-i raul si ce-i binele, el, cel ce este sigur ca mama-i este vesnica. El cu capriciile lui de copil, dar reale. Copilaria este perioada cind nu stii de ce plinge mami, si de ce tati este mereu plecat. Unde viata-i un paradis, ce nu poate sa te insele.
Defapt este cea mai inocenta etapa a vietii, si doar in copilarie crezi in Mos Craciun, doar atunci stai la pinda o noapte intreaga, si incerci sa te lupti cu somnul, stind linga brad de-ai da doar citeva intrebari stupide: - De ce ai barba lunga? - o intrebare atit de naiva caci crezi ca vei avea un raspuns ferm pentru ca El nu are timp pentru fiecare.
Copilaria, e atunci cind vezi un drum necunoscut neaparat trebuie sa-l vizitezi, unde poate saniuta va merge mai bine. Poate ... Cit de naivi si creduli suntem, dar tot odata fericiti caci universul lumii inca ne asteapta de-al cunoaste si tu crezi ca stii totul.

omul de spirit este acela care-n fundul inimii lui ride de toti si de toate.Omul de geniu e cel care ride de el insusi"

Inteligenta din totdeauna a fost un lucru cel masca pe om, ii masca fericirea, iubirea si durerea. Dar in sinea lui fierbea lava ca-n vulcan, nu isi putea stapini si controla privirile imprastiate.  Ce e acela geniu? un om care stie carte, care are pentru fiecare afirmatie cite un argument,  cu care poti patrunde in cele mai ascunse taine ale lumii, si care sufletul ii deschis. El nici nu incearca sa-i judece pe ceilalti, sa-i condamne ca sunt ostili de viata lor ci isi condamna ratiunea, o condamna la ani grei de munca si isi condamna propriile greseli. Fericirea in acesti oameni nu o prea gasesti, caci puterea de a explica orice pe lumea aceasta cu formulele matematicii, chimiei, si fiziciei ii fac necredinciosi in puterea Domnului, in iubirea mamei, in laudele colegilor.Presupun ca sufletelele lor sunt inghetate si puse la pastrare, nervii congelati si doar ratiunea ii mereu activa.Geniul isi poate sincer iubi mama, isi stringe in brate pruncul si-l saruta gingas pe frunte stiind ca pe linga profunzimea mintii mai este si acea a inimii, care trebuie, esti obligat sa-i dai libertatea si sa n-o tii prizoniera intr-un corp malefic.