Pot sa spun despre ea ca este o fata care Eminescu ar fi scris in prezent, de care luceafarul ar fi prezent in fiecare privire a ei, dar din pacate privirea ei este inundata de lacrimi fierbinti care cad pe obrazul rece, care doresc sa ajunga la buzele fine si pline de culoare. Ea iubea din rasputeri, iubea pentru ca iubirea o facea sa ii creasca aripi in vise care la rindul lor ii aduceau zimbetul pe buzele fine. Iubea prea frumos si fara raspuns, gindui ii este captiv de indiferenta lui, care o face sa isi piarda orice speranta in ziua de miine.
Nu pot sa nu spun cit e de frumoasa, are parul ei castaniu cu niste suvite pierdute blonde care au o putere de a iti aduce prospetimea demult uitata. Are o fata de inger cu ochii mari si incintatori, cu gene perfecte, cu o barbie bine structurata, dupa mine este perfectul iluzionat de multi baieti, dar in sine este pur si simplu o domnisoara care spera la fericire si iubire, doreste sa nu mai fie un ecou al iubirii ci perfectul iluzionat de el.
Un perfect straniu caci si ea este perfecta. Este razele bucurii pentru fiecare dintre noi, este fata plina de dispozitie dar pohomorita din cauza unui ecou al inimii.Este fiinta draga sufletului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu