Fericirea

Ce e mai frumos ca diminetile pline de zimbete si dispozitie buna?
Teoria vietii trebuie s-o inveti de la inceput : Fii fericit si lasa-i pe ceilalti sa fie invidiosi.Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape. Si acea fericire consta in dorinta de a trai, de a te trezi in fiecare dimineata ginditute ca aceasta zi este deosebita si merita traita diferit.
Ce e aceea fericire cu adevarat? este un episod trecator in marea drama a durerii. Dar acest episod il poti relua in fiecare secunda. Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma.
Ce e aceea fericire pentru mine: sa ai linga tine persoane care te inteleg si pot fi alaturi de tine in zilele acelea care iti lasi bunele maniere pe o secunda uitata si poti sa uiti de necazuri, este atunci cind mergi pe strada si sesizezi ca esti iubit, este atunci cind chiar si cafeaua amara se pare ca e dulce.
Am uitat pentru citeva minute ce e aceea fericire dar reamintindumi de ea sper sa nu ma lase .
Ce imi place si ce ma face fericita este dimineata care incepe cu melodia preferata, cu un sms de la o persoana importanta vietii tale, cu o cafea si un zimbet larg schitat pe fetile celorlalti. Fii fericit si nu uita ca fiecare zi merita traita si vei vedea ca istoria vietii tale va fi cea dorita de toti. Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru inceput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale: nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea, esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu ti-o dau, esti inca si mai prost.

Ce este prea frumos mereu aminteste de moarte.

Ce ar fi mai bine pentru mine? sa mor, sa nu vad si sa nu simt nimic, sau sa fiu vie si sa sufar. As fi sigura ca nimeni nu are sa observe ca lipsesc. Oare lacrimile mele mai au sfirsit. Daca ma aflu in societate atunci nu arat ca sunt trista, ba chiar invers. Oare mai am putere de a ascunde adevarul? 

Nustiu, sunt confuza, si orice as face ma simt oribil. Oare aceasta este viata de care aveam nevoie?Am in fata o viata de dincolo, in care pot sa traiesc asa cum nu am putut sa traiesc pe Pamant.
Nu mai pot, doar un luccru ma face sa merg mai departe, aceasta fiind mama. Daca sincer, vreau sa mor, doar ca nu am curajul s-o fac.
Poate as face un accident, doar ca nu voi fi eu unica victima. Ce sa fac ?!
Viata aceasta este prea grea pentru a trai, si nu vreau sa irosesc tot. Timpul, oxigenul si nici spatiul.
Cum? Cind? Unde? Ce?... mai am atitea intrebari. Mor! nu fizic ci moral, sau poate deja am murit. Sufletul meu e sus, undeva ratacit.
Moartea este o scapare de la viata? 

Un mic adevar despre iubirea unei fete...
Pot sa spun despre ea ca este o fata care Eminescu ar fi scris in prezent, de care luceafarul ar fi prezent in fiecare privire a ei, dar din pacate privirea ei este inundata de lacrimi fierbinti care cad pe obrazul rece, care doresc sa ajunga la buzele fine si pline de culoare. Ea iubea din rasputeri, iubea pentru ca iubirea o facea sa ii creasca aripi in vise care la rindul lor ii aduceau zimbetul pe buzele fine. Iubea prea frumos si fara raspuns, gindui ii este captiv de indiferenta lui, care o face sa isi piarda orice speranta in ziua de miine.
Nu pot sa nu spun cit e de frumoasa, are parul ei castaniu cu niste suvite pierdute blonde care au o putere de a iti aduce prospetimea demult uitata. Are o fata de inger cu ochii mari si incintatori, cu gene perfecte, cu o barbie bine structurata, dupa mine este perfectul iluzionat de multi baieti, dar in sine este pur si simplu o domnisoara care spera la fericire si iubire, doreste sa nu mai fie un ecou al iubirii ci perfectul iluzionat de el.
Un perfect straniu caci si ea este perfecta. Este razele bucurii pentru fiecare dintre noi, este fata plina de dispozitie dar pohomorita din cauza unui ecou al inimii.Este fiinta draga sufletului meu.

Desert ...

Viata asemuita unui desert, este viata lipsita de dragoste. O viata fara un puls asemuit, fara o bataie mai rapida a inimii, lipsita de tot, care ramine intr-un morman de nisip. As fi vrut sa fiu o perla intre pietre, dar nu sunt! As fi vrut sa fiu o stea, dar sunt doar acel loc gol albastrui. As vrea sa traiesc intr-o lume unde poti trai in vise, unde ai dreptul sa fii asa cum iti doresti. Dar traiesc intr-o lume unde totul poate fi spulberat cu o singura privire. In aceasta lume visul nu poate modela acea perfectiune dorita de fiecare. Nu poate! Ce e drept, o dezamagire a realitatii. Daca as lasa lacrima pe pustiul tau suflet s-ar intimpla ceva? nu si aceasta o stiu, o stiu din tot ce vad si simt si nu pot sa-ti modelez privirea, va ramine seaca, si amestecata cu acea indiferenta. Ochii de fapt sunt cei mai sinceri si mai frumosi, poate nu pentru toti, dar pentru mine sunt. Eu vad frumosul intr-o privire ca a ta! Da ce? pentru ca te iubesc si vreau sa cred ca ea ramine pentru mine acel albastru ca bolta cerului neatinsa de nimeni si tot odata vazuta de mine.
Sunt curioasa ce vezi tu uitindute la mine in ochi? oare sinceritate, adevar, puritate sau inselaciune, dezamagire?Sigur nu sunt cei mai frumosi.
Nu sunt perfectul iluziilor tale, si o sa ramin un ecou al iubirii....