Familia....

Familia reprezinta raiul intr-o lume nemiloasa

Ce e aceea o familie? un intreg.Un rai, de care oamenii au parte, de fericire, intelegere, blindete. Este un ideeal creat de om. Ce poate fi mai frumos si mai bun in viata decat o familie unita… traind intr-un colt de lume numai cu bucuriile ei mici, asa cum sunt ele, fara sa ravneasca lucruri care n-ar face decat s-o zbuciume si s-o faramiteze…

O familie deci este si acei copii care vad lumea in roz si nu vade raul, o bucurie pentru parinti, o alinare. Cit de fericit este un tata cind fiul incepe sa se joace cu el, la inceput este cam sfios si nu stie cum sa-i arunce mingea, observa zimbetul pe buzele roze, ochii care incep sa sclipeasca tot mai tare, si iti vine un rece prin tine si te gindesti cit de mult iti seamana, ochii gura, nasul putin imperfect, forma fetei, si il iei in brate, il invirtesti si esti cel mai ferit iar el : Tati de ce nu ne mai jucam cu mingea...

Peste un timp mai ai parte de o fericire, de un chip Dumnezeiesc, o fetita care-i seamana leit sotiei taele, te simti cel mai fericit tata din lume, si cauti nume pentru fiica.

Este frumos, nu? si sigur fericirea nu te va lasa pin cind copii si sotia nu te vor lasa, dar nu o vor face, caci familia deja intemeiata si mult dorita este o familie frumoasa. Familia este aceea care face ca omul sa treaca de la egoism la truism.

Simplu, dar tot odata complicat...

Iubirea este şi libertatea de a călători prin sufletul nostru.
El un singur om care nustia cei aia singuratate, durere si cei acea iubire. Pina a intilnit-o pe ea, fiinta divina, cu ochii sclipitori , cu parul saten, cu niste suvite uitate blonde, un inger pentru el. A fost o dragoste la prima vedere, a fost cea in ce nimeni nu crede o simpla intimplare, aceasta i-a fost soarta. Iubirea este elixirul vital, izvorul sănătăţii, al puterii şi al energiei pentru fiecare om. Pentru el a fost picatura de fericire care i-a schimbat viata intr-o poveste. Visa la ea si ziua si noaptea, ii era dor la fiecare a doua secunda de la ultima intilnire. Se simtea ca nu mai are nevoie de nimeni si nimic, ca fericirea e aceea ce se petrece cu el la moment, inima ii batea in ritmul deosebit al iubirii. Pina cind , intr-o zi ea disparuse, nu ii mai vedea zimbetul alb plin de fericere, nui mai putea atinge parul moale, visa s-o vada, i se parea ca lumea vazuta cu ochii ei e mai frumoasa. Trecuse trei zile, nu o mai vazuse, auzise, simti, era pierdut in lumea lui care era lipsita de culoare. Nu putea dormi noptile, zilele statea lipsit de lumina soarelui, fiindca fu lipsit de fericire, de spiritul observarii, fu orb , nu mai putea vedea frumoasele zile de vara , ii lipsea ea, fiinta care ii aducea culoare vietii lui. era estenuat, nu mai avea putere de-a o cauta, i se parea ca lumea se prabusise peste el. Dar peste o saptamina o zarise in parc, i-a recunoscut surisul, vocea, parfumul, era ea. Era cel mai fericit, nu-si putea stapini fericirea, de parca a reinviat. Se apropie de ea si se uita la ea in ochii ei, si vazuse lumea ceea care o cunostea el, cu nuante roze, era fericit. Ea ii zimbi si il imbatisa, spunindui ca el este acel elixir de care avea nevoie pentru a vindeca rana care ii sfarma inima. Iubirea este atunci când sufletul începe să cânte şi florile vieţii tale înfloresc singure. Cu siguranta nu se vor mai desparti, caci el nu va supravetui fara curcubeul vietii lui.

Te rog sa nu ma rogi <3

Fericirea

Ce e mai frumos ca diminetile pline de zimbete si dispozitie buna?
Teoria vietii trebuie s-o inveti de la inceput : Fii fericit si lasa-i pe ceilalti sa fie invidiosi.Alergam dupa fericire pana departe, fie pe mare, fie pe uscat, dar fericirea e aici, aproape. Si acea fericire consta in dorinta de a trai, de a te trezi in fiecare dimineata ginditute ca aceasta zi este deosebita si merita traita diferit.
Ce e aceea fericire cu adevarat? este un episod trecator in marea drama a durerii. Dar acest episod il poti relua in fiecare secunda. Fiecare are in mainile sale propria fericire, precum artistul are materia bruta, careia vrea sa-i dea o forma.
Ce e aceea fericire pentru mine: sa ai linga tine persoane care te inteleg si pot fi alaturi de tine in zilele acelea care iti lasi bunele maniere pe o secunda uitata si poti sa uiti de necazuri, este atunci cind mergi pe strada si sesizezi ca esti iubit, este atunci cind chiar si cafeaua amara se pare ca e dulce.
Am uitat pentru citeva minute ce e aceea fericire dar reamintindumi de ea sper sa nu ma lase .
Ce imi place si ce ma face fericita este dimineata care incepe cu melodia preferata, cu un sms de la o persoana importanta vietii tale, cu o cafea si un zimbet larg schitat pe fetile celorlalti. Fii fericit si nu uita ca fiecare zi merita traita si vei vedea ca istoria vietii tale va fi cea dorita de toti. Daca vrei sa intelegi viata, asta sa-ti fie invatatura dintru inceput si temelia tuturor rationamentelor si dorintelor tale: nu ai drept la nimic si nimeni nu-ti este dator cu nimic, nici societatea, nici natura. Daca le ceri fericirea, esti un prost; iar daca te crezi nedreptatit pentru ca nu ti-o dau, esti inca si mai prost.

Ce este prea frumos mereu aminteste de moarte.

Ce ar fi mai bine pentru mine? sa mor, sa nu vad si sa nu simt nimic, sau sa fiu vie si sa sufar. As fi sigura ca nimeni nu are sa observe ca lipsesc. Oare lacrimile mele mai au sfirsit. Daca ma aflu in societate atunci nu arat ca sunt trista, ba chiar invers. Oare mai am putere de a ascunde adevarul? 

Nustiu, sunt confuza, si orice as face ma simt oribil. Oare aceasta este viata de care aveam nevoie?Am in fata o viata de dincolo, in care pot sa traiesc asa cum nu am putut sa traiesc pe Pamant.
Nu mai pot, doar un luccru ma face sa merg mai departe, aceasta fiind mama. Daca sincer, vreau sa mor, doar ca nu am curajul s-o fac.
Poate as face un accident, doar ca nu voi fi eu unica victima. Ce sa fac ?!
Viata aceasta este prea grea pentru a trai, si nu vreau sa irosesc tot. Timpul, oxigenul si nici spatiul.
Cum? Cind? Unde? Ce?... mai am atitea intrebari. Mor! nu fizic ci moral, sau poate deja am murit. Sufletul meu e sus, undeva ratacit.
Moartea este o scapare de la viata? 

Un mic adevar despre iubirea unei fete...
Pot sa spun despre ea ca este o fata care Eminescu ar fi scris in prezent, de care luceafarul ar fi prezent in fiecare privire a ei, dar din pacate privirea ei este inundata de lacrimi fierbinti care cad pe obrazul rece, care doresc sa ajunga la buzele fine si pline de culoare. Ea iubea din rasputeri, iubea pentru ca iubirea o facea sa ii creasca aripi in vise care la rindul lor ii aduceau zimbetul pe buzele fine. Iubea prea frumos si fara raspuns, gindui ii este captiv de indiferenta lui, care o face sa isi piarda orice speranta in ziua de miine.
Nu pot sa nu spun cit e de frumoasa, are parul ei castaniu cu niste suvite pierdute blonde care au o putere de a iti aduce prospetimea demult uitata. Are o fata de inger cu ochii mari si incintatori, cu gene perfecte, cu o barbie bine structurata, dupa mine este perfectul iluzionat de multi baieti, dar in sine este pur si simplu o domnisoara care spera la fericire si iubire, doreste sa nu mai fie un ecou al iubirii ci perfectul iluzionat de el.
Un perfect straniu caci si ea este perfecta. Este razele bucurii pentru fiecare dintre noi, este fata plina de dispozitie dar pohomorita din cauza unui ecou al inimii.Este fiinta draga sufletului meu.

Desert ...

Viata asemuita unui desert, este viata lipsita de dragoste. O viata fara un puls asemuit, fara o bataie mai rapida a inimii, lipsita de tot, care ramine intr-un morman de nisip. As fi vrut sa fiu o perla intre pietre, dar nu sunt! As fi vrut sa fiu o stea, dar sunt doar acel loc gol albastrui. As vrea sa traiesc intr-o lume unde poti trai in vise, unde ai dreptul sa fii asa cum iti doresti. Dar traiesc intr-o lume unde totul poate fi spulberat cu o singura privire. In aceasta lume visul nu poate modela acea perfectiune dorita de fiecare. Nu poate! Ce e drept, o dezamagire a realitatii. Daca as lasa lacrima pe pustiul tau suflet s-ar intimpla ceva? nu si aceasta o stiu, o stiu din tot ce vad si simt si nu pot sa-ti modelez privirea, va ramine seaca, si amestecata cu acea indiferenta. Ochii de fapt sunt cei mai sinceri si mai frumosi, poate nu pentru toti, dar pentru mine sunt. Eu vad frumosul intr-o privire ca a ta! Da ce? pentru ca te iubesc si vreau sa cred ca ea ramine pentru mine acel albastru ca bolta cerului neatinsa de nimeni si tot odata vazuta de mine.
Sunt curioasa ce vezi tu uitindute la mine in ochi? oare sinceritate, adevar, puritate sau inselaciune, dezamagire?Sigur nu sunt cei mai frumosi.
Nu sunt perfectul iluziilor tale, si o sa ramin un ecou al iubirii....