For you :***

Costel Gherciu 
E un baiat destul de inalt, cu forma fetei bine structurata, ochii caprui care vad frumosul, si este incintat de frumusetea femenina, de structurile fetelor, de fetele lor gingase si ochii mari. Ii place viteza, sa se avinte in necunoscut si sa capteze infinitul cu o privire.  Are visuri marete care cu siguranta le va face proiectia in realitate. Umorul ii poate fi inteles doar de unii... si aceea sunt doar persoanele ce stiu sa inteleaga gluma si care au puterea de sta minute in sir sa zimbeasca. Visul lui de a fi primar nu va ramine o fraza cei aminteste de evenimente frumoase, placute din viata ci si viitorul care i-a fost prescri de Dumnezeu. 
Si totusi e o personalitate, nu fiecare poate sa isi spuna gindurile si sa nu se teama sa se justifice, caci ii viata lui si si-o pune in valoare cum vrea el. 
 Are o viata extrem de tulburata, caci sa ajungi la anii lui si sa poti, si sa vreai sa ai un viitor bun deja inseamna ca traiesti.

,, Dialogul" mamei cu fintina.

E o iarna plina de ger in suflet. E inghetat jumatate de ficat, de stomac, doar inima ii bate-n continuu. Caci mama isi iubeste copii care-i da putere de a dezgheta sufletul. Fintina, maica ce o asculta mereu si o sfatuieste, te asezi linga ea, te razemi de ea si ... stii? te asculta! fii sigur. Cu un sunet al apei din ea ii da semn ca o intelege si de parca iar spune: Nu plinge dragul mamei... Femeia se simte asemenea unei frunze, deja cazute, ruginii si strivite de un bolovan. Acesta ii este sentimentul... 

Orice bocet, o face mai puternica caci Maica i-a spus sa fie tare, fiindca gerul va-nceta odata cu venirea primaverii si va fi libera, si verde dinou. Sufletul ii va-nflori iar lacrimile vor avea sunetul ca clinchetele clopoteilor si iarasi soarele o va-ncalzi dindui putere.

,, a tacea... in limba ta"

Tacerea, o arata nedefinita, dar inteleasa de toti. Linistea iti ofera puterea de a te simti in siguranta, si fara teama ca vei fi tradat de ea. Taci, privind la stele si taci ca vezi frumosul, taci in limba ta cind tie bine, sau cind nu ai cuvintele potrivite de a spune ceva. Audiezi tacerea vintului, un zgomot de natura. caci natura tace intr-o limba a ei nestiuta de oameni dar intelegi prin vint si furtuna ca e inversunata, sau prin bolta senina, luminata de un soare blind ca ii e bine.
Omul fiind cea mai nepriceputa fiinta pe Pamint in tacere si amintire. In limba ta poti fi inteles printr-o privire, atingere si printr-o lacrima varsata cu puritate si sinceritate. 
Nu poti fi singur in liniste, caci gindul nu te paraseste, iti da putere de a te intelege pe tine insuti.
Taci privind-o pe mama, te stringe la pieptul ei in tacere, dar de cum ti-ar spune: ca te iubeste. Taci cind esti trist, caci tacerea te linisteste.
In limba ta poti tace si vei fi inteles.

''Locurile copilariei sint repere, model universale pentru intelegerea lumii".

Fiecare copil vine cu mesajul ca Dumnezeu nu este descurajat de om, caci copilul este un exemplu pentru cei maturi, fiindca doar el poate purta atita sinceritate in priviri, pe cind ochii nostri sint tulburi de minciuni si dezamagiri in oameni. Copilul poate iubi enorm, cu sinceritate si fara vrio teama de a fi respins. Doar in el poti avea incredere si doar el nu te va trada. El, micutul, care nu stie ce-i raul si ce-i binele, el, cel ce este sigur ca mama-i este vesnica. El cu capriciile lui de copil, dar reale. Copilaria este perioada cind nu stii de ce plinge mami, si de ce tati este mereu plecat. Unde viata-i un paradis, ce nu poate sa te insele.
Defapt este cea mai inocenta etapa a vietii, si doar in copilarie crezi in Mos Craciun, doar atunci stai la pinda o noapte intreaga, si incerci sa te lupti cu somnul, stind linga brad de-ai da doar citeva intrebari stupide: - De ce ai barba lunga? - o intrebare atit de naiva caci crezi ca vei avea un raspuns ferm pentru ca El nu are timp pentru fiecare.
Copilaria, e atunci cind vezi un drum necunoscut neaparat trebuie sa-l vizitezi, unde poate saniuta va merge mai bine. Poate ... Cit de naivi si creduli suntem, dar tot odata fericiti caci universul lumii inca ne asteapta de-al cunoaste si tu crezi ca stii totul.

omul de spirit este acela care-n fundul inimii lui ride de toti si de toate.Omul de geniu e cel care ride de el insusi"

Inteligenta din totdeauna a fost un lucru cel masca pe om, ii masca fericirea, iubirea si durerea. Dar in sinea lui fierbea lava ca-n vulcan, nu isi putea stapini si controla privirile imprastiate.  Ce e acela geniu? un om care stie carte, care are pentru fiecare afirmatie cite un argument,  cu care poti patrunde in cele mai ascunse taine ale lumii, si care sufletul ii deschis. El nici nu incearca sa-i judece pe ceilalti, sa-i condamne ca sunt ostili de viata lor ci isi condamna ratiunea, o condamna la ani grei de munca si isi condamna propriile greseli. Fericirea in acesti oameni nu o prea gasesti, caci puterea de a explica orice pe lumea aceasta cu formulele matematicii, chimiei, si fiziciei ii fac necredinciosi in puterea Domnului, in iubirea mamei, in laudele colegilor.Presupun ca sufletelele lor sunt inghetate si puse la pastrare, nervii congelati si doar ratiunea ii mereu activa.Geniul isi poate sincer iubi mama, isi stringe in brate pruncul si-l saruta gingas pe frunte stiind ca pe linga profunzimea mintii mai este si acea a inimii, care trebuie, esti obligat sa-i dai libertatea si sa n-o tii prizoniera intr-un corp malefic.

Nu ai de unde sti ce simt eu, nu trebuie sa-ti fie mila. Nu am nevoie de milostenia ta, trec peste tot. Poate ma doare, poate pling, poate ma simt folosita, dar va veni timpul cind  ma vei ruga ca sa fiu din nou cu tine, atunci eu ma voi razbuna, voi lasa orice sentiment si voi arata ca si copilul poate sa te faca sa te doara. Acum te consideri "macio" si mergi stiind ca cineva sufera din cauza ta, ca nu ai stiut sa pretuiesti ce ai avut. Stiu poate prea tare te-am iubit, e greseala mea, dar m-am invatat pe viitor.
Acum pentru mine aceste sentimente traite alaturi de tine nu exista, vor fi doar falsate pentru alt cineva. Cu siguranta va fi prea urit din partea mea dar a fost urit si din partea ta.
Doare... va trece, o sa ramina o cicatrice pe amintirea mea. Ea nu se va camufla, va ramine aceeasi, de aceeasi dimensiune, culoare, va avea aceeasi forma, va durea mai putin. Cu timpul orice iubire este stinsa.
Astept sa se inceapa un nou capitol in viata mea. Un capitol care nu va fi legat de celelalte. Ma doare dar nici nu mai pot sa sper la ceva, lasa sa fie asa. Timpul va vindeca orice rana, va ramine acea cicatrica care peste un timp va stirni zimbetul meu, dar acum ma doare...
Oricum fericirea nu se cere caci vei fi prost, si nu se invinueste pe cineva sau ceva ca nu ti-o ofera caci arati ca esti si mai prost. Asa ca fericirea consta si in alte lucruri mult mai frumoase si admirate. 

Primavara, cura de aer prescrisa de natura

Ce frumos e sufletului omului in timp de primavara, ca si florile abia inflorite dar deja cu un miros profund. Cit de mult imi place cum vintul ridica in aer petala de lalea cazuta la pamint. 
Frumos, nu?  Si mai frumos e cind vezi cum incet, incet crengile copacilor se inverzesc. Imprejur totul e verde. Iesi afara uitind de hainele grele, groase, si adaptindute la timpul de afara. Nu mai gindesti, pentru ca cumpatul fu furat de gindul la frumosul care te inconjoara. Oxigenul care iti da putere sa mergi mai departe este tot mai proaspat. Incepu sa ploua incet, cu picaturi marunte, fugi prin ploaie, cit de frumos. Nu fugi ca tii frig sau ca tii teama sa racesti, fugi de fericire caci e primavara. Fugi sub marsul inginat de ciripitul unei pasari.