omul de spirit este acela care-n fundul inimii lui ride de toti si de toate.Omul de geniu e cel care ride de el insusi"

Inteligenta din totdeauna a fost un lucru cel masca pe om, ii masca fericirea, iubirea si durerea. Dar in sinea lui fierbea lava ca-n vulcan, nu isi putea stapini si controla privirile imprastiate.  Ce e acela geniu? un om care stie carte, care are pentru fiecare afirmatie cite un argument,  cu care poti patrunde in cele mai ascunse taine ale lumii, si care sufletul ii deschis. El nici nu incearca sa-i judece pe ceilalti, sa-i condamne ca sunt ostili de viata lor ci isi condamna ratiunea, o condamna la ani grei de munca si isi condamna propriile greseli. Fericirea in acesti oameni nu o prea gasesti, caci puterea de a explica orice pe lumea aceasta cu formulele matematicii, chimiei, si fiziciei ii fac necredinciosi in puterea Domnului, in iubirea mamei, in laudele colegilor.Presupun ca sufletelele lor sunt inghetate si puse la pastrare, nervii congelati si doar ratiunea ii mereu activa.Geniul isi poate sincer iubi mama, isi stringe in brate pruncul si-l saruta gingas pe frunte stiind ca pe linga profunzimea mintii mai este si acea a inimii, care trebuie, esti obligat sa-i dai libertatea si sa n-o tii prizoniera intr-un corp malefic.