,, Dialogul" mamei cu fintina.

E o iarna plina de ger in suflet. E inghetat jumatate de ficat, de stomac, doar inima ii bate-n continuu. Caci mama isi iubeste copii care-i da putere de a dezgheta sufletul. Fintina, maica ce o asculta mereu si o sfatuieste, te asezi linga ea, te razemi de ea si ... stii? te asculta! fii sigur. Cu un sunet al apei din ea ii da semn ca o intelege si de parca iar spune: Nu plinge dragul mamei... Femeia se simte asemenea unei frunze, deja cazute, ruginii si strivite de un bolovan. Acesta ii este sentimentul... 

Orice bocet, o face mai puternica caci Maica i-a spus sa fie tare, fiindca gerul va-nceta odata cu venirea primaverii si va fi libera, si verde dinou. Sufletul ii va-nflori iar lacrimile vor avea sunetul ca clinchetele clopoteilor si iarasi soarele o va-ncalzi dindui putere.