Aceasta personificare are un inteles profund, caci timpul e mort doar atunci cind e trecut, doar atunci el isi stationeaza amintirea lui in cerebel pe o vesnicie. Uneori acest timp isi da de stire, tu dorind sa-l alungi, dar nu ai putere si atunci el iti inhiba puterea gindului si devii dependent de o amarita secunda ce-ti striveste oricare sentiment de fericire. Acea secunda te doaboara, vreai s-o stergi din mintea ta dar nu ai acel burete ce iti sterge intr-o clipa praful spulberat de trecut si se face remarcat peste un timp.Si la ce sa te astepti ca consecinta? la nimic bun, la o isterica si lacrimi. La o abatere de la viata si de la dorinta de a mai trai, caci atunci nu traiesti ci doar supravetuiesti, caci chinul acelei amintiri iti rumega puterea de a gindi, deciziile le iai de parca ai fi orb si nu vezi ce ti se intimpla. Devenind nimic mai mult decit un om ce nu are viitor si care nu-si poate invinge propriele temeri. Teama de a mai trai si ai face pe ceilalti sa sufere din cauza ta, te face sa iai o decizie care stii ca ii va durea pentru un timp dar nu-ti vei pata personalitatea si vei ramine o amintire...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu